Nu neglija semnele bronşitei!

Bronșita este o afecțiune respiratorie caracterizată prin inflamarea bronhiilor (căile aeriene ce asigură transportul aerului către plămâni).

Există două tipuri de bronșită:

• bronșita acută, care durează mai puțin de șase săptămâni
• bronșita cronică, care este recurentă și apare frecvent de-a lungul a doi sau mai mulți ani.

Cum identificăm bronșita?

Dr Haș Cristina, medic specialist pneumolog MedLife Genesys ne spune că bronșita acută, inițial, se prezintă ca o strângere în zona pieptului, urmată de o tuse. Cu cât substanța mucoasă se acumulează în plămâni, bolnavul va începe să elimine flegmă galbenă sau verde. Bronșita acută poate fi, de asemenea, caracterizată prin:

• o ușoară febră
• dificultăți de respirație
• frisoane
• tuse: poate să fie seacă sau productivă, cu mucus de culoare galben-verzui.

Bronșita cronică are aceleași simptome ca bronșita acută. În bronșita cronică, tusea va produce constant flegmă galbenă, verde sau albă. Bronșita cronică este o formă de boală pulmonară obstructivă.

Cauzele bronșitei

Din punct de vedere al cauzei, bronșita poate fi:

• bronșită infecțioasă: cauzată de agenți patogeni – virusuri, bacterii;
• bronșită iritativă: urmarea expunerii la vapori toxici sau praf.

Bronșita acută apare cel mai frecvent în legătură cu infecțiile pulmonare. 90% din infecțiile pulmonare sunt virale (produse de viruși), iar 10% sunt bacteriene (produse de bacterii).

Fumatul poate contribui, de asemenea, la bronșită. Fumatul paralizează cilii din plămâni, care sunt responsabili de curățarea căilor respiratorii. Fără curățarea corespunzătoare, substanța mucoasă se poate forma și acumula în plămâni, ceea ce poate contribui, în cele din urmă, la bronșită.

Fumatul este principala cauză de apariție a simptomelor de bronșită cronică. Fumatul sau expunerea la fumul de țigară (fumatul pasiv) timp îndelungat irită tuburile bronșice și afectează cilii. Această situație apare după mai mulți ani – bronșita cronică este de obicei diagnosticată la fumători, după vârsta de patruzeci de ani. Bronșita cronica de la fumat nu este contagioasă și simptomele pot fi mai puțin severe decât în cazurile acute.

Bronșita cronică poate fi, de asemenea, cauzată de apariția repetată a bronșitei acute. Plămânii, slăbiți cu fiecare caz de bronșită acută, devin mai sensibili, ajungându-se la bronșită cronică.

Cum se stabilește diagnosticul?

Medicul specialist pneumolog vă va examina pentru a stabili cauza tusei. El va asculta inima și plămânii pentru a stabili dacă aveți respirație șuierătoare sau dacă inima bate prea tare, ambele simptome putând indica faptul că organismul nu primește suficient oxigen. Bronșita poate provoca, de asemenea, o creștere a tensiunii arteriale.

Doamna doctor Haș Cristina scoate în evidentă că stabilirea unui diagnostic medical de bronșită cronică este un proces de eliminare. Alte posibile boli pulmonare trebuie să fie excluse, pentru a ajunge la diagnosticul de bronșită. În majoritatea cazurilor de bronșită cronică, simptome de emfizem sunt totodată descoperite în timpul diagnosticului medical. Când ambele boli co-există, condiția este menționată ca BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă).

Bronșita cronică persistentă este o problemă gravă. Această boală poate afecta permanent căile bronșice și poate duce la boli pulmonare obstructive cronice, o stare medicală gravă, în care plămânii sunt deteriorați iremediabil, determinând scăderea capacității respiratorii, progresiv și iremediabil.

Testul de spirometrie

Testul de spirometrie măsoară funcția pulmonară. În timpul unui test de spirometrie, respirația este monitorizată în timp ce se respiră într-un tub atașat la un spirometru. Spirometrul măsoară volumul pulmonar și cât de ușor trece aerul prin plămâni. În cazul în care rezultatele testului de spirometrie și examenul fizic o cer, pot fi recomandate teste suplimentare, de exemplu o radiografie, pentru a stabili cât de afectați sunt plămânii de boală.

Diagnosticul diferențial

Bronșita acută se face cu pneumonii virale sau bacteriene atunci când febra este mare, starea generală este alterată sau se asociază durerea toracică. În aceste cazuri, sindromul clinic de condensare și examenul de radiologie permit un diagnostic exact.

O situație clinică mai frecventă este pneumonia atipică produsă de Mycoplasma pneumoniae, al cărei diagnostic poate fi întârziat datorită tabloului clinic de traheobronşită acută, care maschează pneumonia.

Bronșitele acute care apar în cazul unor boli infecțioase sistemice (rujeolă, varicele, mononucleoză infecțioasă) trebuie diagnosticate și tratate în cadrul acestei boli.
Bronșita cronică se face cu boli ce produc tuse cu expectorație:

• astm bronșic, înainte și între crize, când funcțiile respiratorii sunt normale
• insuficiența ventriculară stânga – apare tuse iritativă, dominând însă dispneea ce nu este expiratorie, bolnavul prezentând și reflux gastroesofagial
• bronșiectazia – care are ca fenomen de expectorație hemoptiziile
• sinuzita cronică – prezintă o obstrucție nazală, secreția nazală este purulentă
• fribroza chistică
• boli ale parenchimului pulmonar: TBC, neoplasm etc.

Remedii și sfaturi pentru tratarea bronșitei

Tratamentul bronșitelor include medicamente pentru tratarea tusei, calmarea durerii, febrei și antibiotice, în cazul în care se manifestă infecțiile bacteriene.

Antitusivele se administrează când tusea este seacă și supărătoare: codeina, dextrometorfan (se administrează la recomandarea medicului și se eliberează din farmacie pe bază de prescripție medicală); butamirat, oxeladină sau produse pe bază de combinații de extracte din plante. Se preferă utilizarea pe termen scurt, deoarece antitusivele nu suprimă doar reflexul de tuse, ci și eliminarea sputei, ceea ce poate duce la apariția de complicații nedorite, cum ar fi pneumonia.

Expectorantele sunt medicamente ce favorizează expectorația, fluidifică și stimulează mecanismul de eliminare a secrețiilor muco-purulente. În acest sens, se pot folosi: cetilcisteina, ambroxolul, bromhexinul, guaifenasina, produse ce conțin extract de iederă sau pătlagină.

Analgezicele și antipireticele se utilizează pentru calmarea durerilor și scăderea febrei: metamizol, paracetamol, ibuprofen, acid acetilsalicilic.

Antibioticele se administrează atunci când medicul constată că a survenit într-adevăr o infecție bacteriană ce se manifestă printr-o stare generală degradată, cu febră ridicată și expectorații purulente, abundente. În urma efectuării unei antibiograme corespunzătoare, medicul stabilește care este antibioticul cel mai potrivit. În cazul persoanelor care prezintă accese puternice de tuse iritativă (în bronșită cronică, când bronhiile sunt deja degradate), medicul poate recomanda administrarea de corticosteroizi pe cale inhalatorie (beclometazonă, fluticazonă, budesonid etc.).

Bronhodilatatoarele administrate oral sau inhalator (salbutamol, salmeterol, fenoterol etc.) pot fi utilzate în tratamentul bronșitei acute agravate, cât și pentru cea cronică, în scopul diminuării respirației șuierătoare și a tusei. În ameliorarea simptomelor caracteristice bronșitelor, tratamentul medicamentos poate fi completat prin: consum de lichide calde (atenție! nu fierbinți), 2-3 litri pe zi (ceaiuri, compoturi, supe); repaus și odihnă; evitarea consumului de cafea și alcool (favorizează deshidratarea); încetarea fumatului sau expunerii la fum de țigară; umidificarea atmosferei din cameră (căldura și umiditatea fluidizează mucusul și îl fac mai ușor de eliminat) și prin inhalații cu mușețel sau sare.

Evitarea complicațiilor bronșitei acute sau cronice se poate face prin administrarea de vaccin antigripal (anual) sau antipneumococic (o dată la șase ani). Această metodă de prevenție se recomandă a fi aplicată în special copiilor, bătrânilor sau persoanelor a căror stare de sănătate este deja afectată: diabeticilor, cardiacilor, celor care prezintă deja afecțiuni respiratorii, persoanelor cu imunitate scăzută (boli autoimune, SIDA) etc.

În concluzie, am putea spune că apariția bronșitelor ar putea fi prevenită prin: evitarea fumului de țigară sau a substanțelor iritante; evitarea contactului cu persoane ce prezintă infecții respiratorii; spălarea frecventă a mâinilor în timpul sezonului rece cu epidemii de gripă; vaccinarea antigripală sau antipneumococică.