Cauzele pierderii premature a dinților de lapte sunt diverse și bine studiate. Specialiștii de la clinica DENT ESTET 4 Kids vin cu o serie de sfaturi și soluții în ceea ce privește acest subiect.
1. Indicațiile pentru extracția dinților de lapte
Cauzele pierderii premature a dinților de lapte sunt diverse și bine studiate. Marin și Pacheco (2001) au identificat următoarele motive frecvente:
– Cariile dentare: Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 50% dintre copiii de vârstă școlară suferă de carii. Cariile sunt cauzate de expunerea la o dietă bogată în zahăr și de vulnerabilitatea dinților la bacterii. Printre factorii de risc se numără calitatea salivei, prezența bacteriilor, imunitatea și factorii genetici, la care se adaugă obiceiurile alimentare și de igienă (Borges și colab., 2016). Cariile sunt principala cauză de pierdere prematură a dinților temporari (López-Gómez, 2016; Mulu, 2014).
– Afecțiuni parodontale: Parodontita afectează ligamentele și osul care susțin dinții, ducând la inflamații cauzate de bacterii. Gravitatea inflamației depinde de gradul de infecție și de imunitatea copilului (Camara, 2016). Pierderea dinților temporari poate fi legată și de o imunitate scăzută sau de o lipsă de fosfat în sânge (Koshal, 2012).
– Resorbții radiculare atipice: Infecțiile severe, cum ar fi abcesele și chisturile, pot provoca resorbția rădăcinii dinților temporari, ducând la pierderi premature și la un dezechilibru în cavitatea bucală (Clemente, 2001).
– Accidente: Căzăturile și accidentele de mașină afectează frecvent zona capului și gâtului, inclusiv dinții frontali. Aproximativ 50% din traumatismele la copii sunt localizate în această zonă.
– Traumatismele fizice: Leziuni cauzate prin violență fizică, sporturi sau accidente pot duce la pierderea dinților. După cariile dentare, traumatismele sunt al doilea motiv de urgență stomatologică. Acestea pot afecta dinții anteriori, ducând la schimbarea culorii sau chiar la extracții premature (Pereira, 2016). Statisticile arată că traumatismele dentare afectează 17%-35% dintre copii în Europa și până la 19,4% în America Latină, fiind mai frecvente la băieți (Holan, 2014).
– Obiceiuri vicioase: Suptul degetului sau mușcatul buzei inferioare pot provoca mobilitate dentară și resorbția prematură a rădăcinii, ducând la pierderea dinților de lapte.
– Boli congenitale și sistemice: Anumite boli congenitale, precum dinții cu rădăcini scurte sau lipsa acestora, și boli sistemice, precum sindromul Papillon-Lefevre sau diabetul, cresc riscul pierderii premature a dinților.
– Tratamente dentare inadecvate: Tratamentele dentare endodontice incorecte, care provoacă perforarea canalelor sau fracturile radiculare, pot compromite stabilitatea dinților temporari.
Principalele cauze de pierdere prematură a dinților sunt cariile pentru dinții laterali și traumatismele pentru cei frontali (Marin și Pacheco, 2001). Cariile sunt responsabile pentru 89% din cazuri, eșecurile tratamentelor endodontice pentru 7,1%, iar traumatismele pentru 3,9% (Menezes și Uliana, 2003).
2. Impactul asupra dezvoltării dentare
Deși multe ghiduri clinice recomandă specialiștilor să mențină alinierea corectă a dinților în dentiția mixtă (dinți de lapte și dinți permanenți) pentru a preveni problemele de poziționare în dentiția permanentă, cercetările privind impactul pe termen lung al pierderii premature a dinților temporari sunt destul de limitate. De exemplu, Academia Americană de Stomatologie Pediatrică a introdus, în 2009, obiective de intervenție timpurie pentru îmbunătățirea ocluziei (mușcăturii) și păstrarea „leeway space” (spațiul lăsat de dinții de lapte pentru cei permanenți) în dezvoltarea dentiției copilului. Totuși, în 2016, Petcu și colegii săi au analizat efectele pierderii timpurii a dinților de lapte și au sintetizat impactul acestor pierderi în practica stomatologică.
Efectele pierderii timpurii ale dinților de lapte:
a. Migrări dentare:
– dinții vecini se deplasează fie către față/spate, fie către exterior/interior.
– dinții opuși migreză vertical către spațiul rămas gol,
– Dinții permanenți care urmează să erupă pot fi afectați prin înclinare, rotație sau deplasare.
b. Dezvoltare insuficientă a oaselor care susțin dinții și/sau a maxilarelor,
c. Tulburări ale ritmului de erupţie al dinţilor permanenţi (erupție întârziată/accelerată),
d. Probleme în alinierea maxilarelor și în modul în care dinții se întâlnesc în mișcare,
e. Tulburări funcţionale ale masticației sau vorbirii,
f. Posibile deficienţe ale dezvoltării psihosomatice precum:
– deficienţe de comunicare,
– câștigarea autonomiei individuale,
– integrare psiho-socială.
Menținerea sănătății dinților de lapte este esențială pentru a păstra atât aspectul estetic, cât și funcționalitatea aparatului dentar, asigurând și condițiile necesare pentru o erupție și o aliniere corectă a dinților permanenți (Lochib și colab., 2015). Leziunile cauzate de carii sau traume pot perturba acest echilibru. De exemplu, traumatismele pot duce la schimbări de culoare sau chiar la pierderea prematură a dinților de lapte (Pereira și colab., 2016). Dentiția primară joacă un rol important în menținerea spațiului necesar pentru erupția corectă a dinților permanenți (Setia și colab., 2013).
Pierderea prematură a dinților de lapte poate avea efecte negative atât în dentiția temporară, cât și în cea mixtă, devenind evidente mai ales în perioadele de creștere. Aceste efecte pot influența poziția dinților și relațiile dintre maxilare (Guerrero-Castellón și colab., 2016). Modificările depind de locul dintelui pierdut, maxilarul afectat și numărul de dinți implicați (Proffit și Fields, 2012). Impactul variază și în funcție de stadiul de formare a dinților permanenți, de structura arcadei și de momentul prezentării la dentist (Guerrero-Castellón și colab., 2016; Petcu și colab., 2009).
Când un dinte este pierdut, dintele opus continuă să erupă, ceea ce poate afecta alinierea dinților și reduce înălțimea părții inferioare a feței. Pierderea timpurie a dinților poate, în funcție de vârstă, să ducă la scăderea înălțimii osului care susține dinții (Ortiz și colab., 2009; Huamán Ricce, 2014). Întreruperea ordinii normale de erupție poate provoca erupția anormală a dinților permanenți sau schimbări ale poziției lor, cum ar fi rotații sau înclinări (Clemente și colab., 2001). Dacă un dinte de lapte este pierdut devreme, erupția dintelui permanent poate fi întârziată, iar dacă este pierdut târziu, poate accelera erupția dintelui permanent (Guerrero-Castellón și colab., 2016).
Pierderea prematură a măselelor de lapte poate provoca mai multe probleme de aliniere. Nogueira și colab. (1998) au arătat că pierderea dinților de lapte din zonele laterale, prin erupția timpurie a celor permanenți, poate crea o aliniere greșită a maxilarelor, ducând la ceea ce pare o clasă II sau III după Angle. Conform lui Kuramae și colab. (2001), pierderea dinților temporari laterali poate cauza migrarea dinților vecini, reducerea spațiului pentru erupția dinților definitivi și deplasarea dinților din partea opusă arcadei, provocând astfel anomalii dento-maxilare.
Pierderea prematură a primului molar temporar determină reducerea spațiului pentru dinții definitivi, în special la mandibulă, prin deplasarea spre spate a incisivilor și caninilor, ducând la asimetrie în arcul dentar (Ortiz și colab., 2009). Pierderea celui de-al doilea molar temporar determină deplasarea înainte a primului molar permanent, ceea ce poate cauza o malocluzie de clasa II dacă apare în maxilar și de clasa III dacă apare în mandibulă, împiedicând alinierea corectă a caninilor și premolarilor (Proffit și Fields, 2012).
Dacă al doilea molar temporar superior este pierdut înainte de erupția primului molar permanent, acesta poate erupționa mai mult spre față, din cauza poziției rădăcinilor sale, care favorizează deplasarea. În mandibulă, în schimb, primul molar permanent se înclină către față dintr-o poziție diferită, ceea ce afectează alinierea. Reducerea volumului celui de-al doilea molar temporar prin carii poate avea efecte negative semnificative asupra mușcăturii și păstrării spațiului dentar, având un rol important în stabilirea unei ocluzii corecte și în menținerea arcului dentar (Segura și colab., 2005).
3. Simptomele care indică necesitatea extracției
– afecţiunile carioase care ajung la pulpa dentară și formează abces dentar la dinții de lapte în repetate rânduri.
– afecţiunile parodontale (parodontite, parodontite juvenile).
4. Pregătirea pentru extracția dinților de lapte
Procedura de extracție este una simplă, operațiunea se efectuează după ce zona a fost amorțită cu anestezic local. În funcție de complexitate, copilul poate avea o ușoară senzație de discomfort, dar nu durere. Părinții nu trebuie să detalieze procedura copiilor pentru a nu le transmite teamă și anxietate. Părinții vor discuta înainte cu medicul pentru a alege cea mai bună și comfortabilă procedură pentru aceștia și vor lăsa medicul specialist să se ocupe de restul operațiunii. În cazul copiilor anxioși și temători, se poate folosi inhalosedarea.
5. Recuperarea după extracția dinților de lapte
După o extracție dentară, este important să respectăm câteva reguli pentru o vindecare optimă:
– Evităm alimentele dure, picante sau prea condimentate.
– În ziua extracției, evităm lactatele și gălbenușul de ou.
– Nu consumăm alimente fierbinți și nu folosim paiul.
– Alegem alimente moi, ușor de mestecat.
– Nu clătim gura în primele 24 de ore.
– Evităm activitățile solicitante în ziua procedurii.
– Începând cu a doua zi, periem dinții cu grijă, fără a atinge zona extracției.
– Se pot administra antiinflamatoare la recomandarea medicului.
În concluzie, este esențial să dezvoltăm programe de prevenție și educație pentru sănătatea orală, pentru a preveni pierderea prematură a dinților temporari. Dinții de lapte ar trebui păstrați pe arcadă până la momentul lor natural de înlocuire, limitând situațiile în care extracția dentară a dinților de lapte este necesară. – Dr. Greta Gugu, Medic Stomatolog, Stomatologie Pediatrică, DENT ESTET 4 KIDS Craiova.
Be First to Comment