Psihoterapia se referă la o varietate de tehnici și metode folosite pentru a ajuta copiii și adolescenții care se confruntă cu dificultăți emoționale sau comportamentale.
Deși există diferite tipuri de psihoterapie, fiecare se bazează pe comunicare, ca instrument de bază, pentru a aduce o schimbare în sentimentele și comportamentele unei persoane. Psihoterapia poate implica un singur copil, un grup de copii, o familie sau mai multe familii. La copii și adolescenți, jocul, desenul, creațiile, scenariile, poveștile psihoterapeutice și bineînțeles vorbirea, sunt modalități importante de a împărtăși sentimentele și de a rezolva problemele.
Psihoterapia ajută copiii și adolescenții într-o varietate de moduri. Ei primesc sprijin emoțional, învăță să își rezolve conflictele cu adulții și cu cei de o vârsta cu ei, își înțeleg sentimentele și problemele astfel încât să încerce noi soluții la probleme vechi. Obiectivele terapiei pot fi specifice (schimbarea comportamentului, îmbunătățirea relațiilor cu prietenii sau familia) sau mai generale (scăderea anxietății, o mai bună stimă de sine).
De ce să mergem la psiholog?
Din același motiv pentru care mergem la medicul de familie, pentru că suntem persoane educate, preocupate de sănătatea și starea noastră de bine, pentru că știm că există profesioniști care ne pot ajuta și că suntem datori să ne comportăm responsabil față de noi înșine.
O persoană care merge la psiholog știe că suntem creați din corp și psihic, iar dezvoltarea noastră ține de sănătatea, echilibrul și armonia ambelor părți. Dacă la medic rezolvăm problemele care țin de funcționarea corpului nostru, la psiholog avem în vedere aspecte care țin de psihicul nostru.
Persoana care apelează la servicii psihologice este o persoană care își dorește echilibru, înțelegere, evoluție și clarificarea anumitor aspecte care țin de psihicul omului, dezvoltarea, relaționarea eficientă cu cei din jur sau adaptarea la condițiile pe care viața i se oferă.
Când trebuie să apelăm la psiholog pentru copii?
Din păcate, în cultura noastră, părinții apelează la psiholog atunci când sunt deja copleșiți de dificultățile pe care le au în relația cu copilul lor sau în momentul în care devin foarte speriați în ceea ce privește dezvoltarea psiho-emoțională a copilului.
Din punctul meu de vedere fiecare părinte ar trebui să viziteze un psiholog preventiv, pentru a se familiariza cu direcțiile echilibrate și armonioase de creștere a unui copil, mai ales acum, când în fiecare an se popularizează în rețelele sociale noi metode de parenting care promit copii și părinți fericiți și împliniți. Din păcate, părinții consideră aceste curente ca fiind rețete de succes în relația cu copilul, scăpând din vedere individualitatea proprie și unicitatea relației dintre ei și copiii lor. În primul rand, părintele sau viitorul părinte poate veni la psiholog preventiv pentru a se descoperi pe sine în acest rolul, pentru a descoperi modelele parentale pe care le-a adus din trecutul propriu și de a se pune în acord cu cine este el însuși ca și părinte.
În al doilea rând, părinții ar trebui să cunoască care sunt etapele de dezvoltare psihologică a copilului, ca să știe ce să urmărească în evoluția psiho-emoțională a copilului. Acest lucru se poate face prin participarea la seminarii scurte care să ofere părintelui o introducere în psihologia vârstelor, pentru ca atunci când există semnale de alarmă, părintele să fie mai pregătit să le identifice și să facă pașii necesari soluționării lor.
Care sunt semnalele de alarmă sau situațiile la care să fim atenți în legătură cu copiii noștri?
Pentru că sunt foarte multe, voi încerca să le enumăr succint:
- Orice fel de dificultăți școlare în procesul de învățare sau de pregătire școlară
- Ticurile, dacă ni se confirmă după vizita medicală că sunt de natură psihologică
- Coșmaruri, insomnii, agitație în somn
- Enurezis, encomprenzis
- Dificultăți de relaționare cu ceilalți
- Tulburări de vorbire și comunicare
- Divorțul părinților
- Decesul unei persoane apropiate
- Teama sau frica excesivă
- Timiditate
- Comportamente deviante, atunci când copilul distruge lucruri, este agresiv fizic sau verbal cu cei din jur sau este nervos
- Somatizează, atunci când copilul are simptome fizice de boală care nu sunt determinate de o boală fiziologică
- Sexualitate
- Încredere în sine și stimă de sine scăzută
Acestea sunt principalele semnale de alarmă, dar o vizită la psiholog este binevenită în orice situație în care părinții sau copiii gestionează cu dificultate emoțiile proprii, sau trec prin momente dificile din punctul lor de vedere.
Cum se desfășoară o sesiune de consiliere/psihoterapie pentru copii, adolescenți, adulți?
O sesiune de psihoterapie durează de regulă 50 de minute și este un proces psihoterapeutic ce variază în timp. Poate fi necesară o sesiune sau 20-25 sesiuni, în funcție de mai mulți factori precum gravitatea problemei, complianța clientului, seriozitatea etc.
Sesiunea de consiliere/psihoterapie este o activitate structurată și proiectată de psiholog și se centrează pe problematica persoanei care apelează la acest serviciu. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie de scurtă durată în care se lucrează pe obiective concrete, specifice ale clientului, prin diferite metode și tehnici cum ar fi: metoda interviului, restructurarea cognitivă, tehnici de rezolvare de probleme, tehnici de intervenție comportamentală etc.
Clientul și psihologul dezvoltă o relație de încredere, apropiere, autenticitate, sinceritate și relația dintre ei este la rândul ei o unealtă psihoterapeutică.
Rămâne și părintele împreună cu copilul?
Eu personal, atunci când lucrez cu copii, mai întâi mă întâlnesc primele 1-2 ședinte doar cu părinții. Cu cât părinții sunt mai implicați în procesul psihoterapeutic al copilului, cu atât soluționarea problemelor este mai rapidă. În cazul adolescenților, deși cel mai adesea ajung în cabinet la recomandarea părinților, ei nu își doresc ca părinții să fie împreună cu ei și atunci rămâne ca eu să informez constant părintele despre progresul adolescentului. Nu există un șablon pe care să îl folosesc, ci mai degrabă mă adaptez în funcție de nevoile clientului și iau deciziile pe care le consider cele mai bune pentru clientul meu.
Pot să urmez eu ca și părinte un proces terapeutic în beneficiul copilului meu?
Cu siguranță. De foarte multe ori s-a întâmplat ca problema copilului să se rezolve fără ca el să participe la o singură ședință de psihoterapie. Adesea părinții provoacă și întrețin în mod inconștient diferite situații problematice ale copiiilor.
Nu trebuie să uităm faptul că noi ca și părinți venim în această relație cu un bagaj și o experiență pe care am adunat-o și am depozitat-o din copilăria noastră, venim adesea cu modele parentale greșite, cu principii și credințe care îi rănesc pe copiii noștri și care odată rezolvate implică schimbarea pattern-urilor noastre comportamentale și în consecință copiii noștri „se vindecă”.
Be First to Comment